Piața Traian și zona veche a orașului
Piaţa Traian este în fapt Centrul Vechi al oraşului, de unde se deschid ca razele soarelui toate arterele acestuia. Piaţa datează din 1833, atunci fiind pavată cu piatră cubică. S-a numit iniţial Piaţa „Sfinţii Mihail şi Gavril” şi avea o suprafaţă de 11000 mp. În jurul ei sunt cele mai importante şi reprezentative instituţii ale Brăilei (Teatru Maria Filotti, Muzeul de Istorie ) şi tot de aici porneşte strada Regală un loc drag locuitorilor, cu construcţii ce amintesc de vremurile de altă dată.
Ideea Grupului statuar Traian a apărut în timpul vizitei unui grup de studenţi italieni, membri ai Federaţiei Internaţionale a Studenţilor Corda Frates, în septembrie 1902. Patru ani mai târziu s-a ivit şi oportunitatea amplasării acestei statui în P-ţa Sf. Mihail, pe axul străzii Regale, evenimentul dezvelirii monumentului având loc la 8 noiembrie 1906, fiind un episod al serbărilor naţionale a 1800 de ani de la cucerirea Daciei de împartul Traian , precum şi 40 ani de domnie a regelui Carol I. Fondurile au fost adunate de către un comitet al profesorilor de la Liceul Nicolae Bălcescu, prin subscripţii publice şi sume adunate prin acţiuni culturale ale elevilor. Arhitectul Ion D. Trajanescu a schiţat opera, care a fost creată de sculptorul Take Dimo Pavelescu, din bronz, într-un stil nativ-didactic, bustul imperial a fost realizat după modelul imperial, basoreliefurile fixate pe soclu reprezentând războaiele daco-romane, la fel ca şi pe Columna lui Traian, Lupoaica cu Romulus şi Remus, completate cu inscripţii. Bătrânul de pe treptele soclului indică sugestiv tânărului timid, spre marele împărat. Una dintre cele mai reprezentative construcţii ale oraşului este Ceasul Public din Piaţa Traian, ridicat în anul 1909, de către firma cehă Carol Sakar. Ceasul, este o piesă de mobilier urban rară, întrucât erau preferate orologiile din turnurile bisericeşti sau construcţii administrative, şi mai puţin ceasuri individuale. Construcţia are peste 11 m înălţime, fiind executată în stilul Artei anului 1900, orologiul având patru cadrane susţinute de o carcasă metalică, imitând un orologiu de interior. Construcţia lui s-a bazat pe donaţia testamentară a lui Petru Naum, care dorise ridicarea unui turn orologiu aferent Bisericii Sf. Mihail şi Gavril din aceeaşi piaţă. Încă din momentul instalării, Ceasul Public s-a constituit într-un punct de reper, a dobândit prestigiu şi a devenit simbol al modernizării urbane. Sursa |
|